Păsărici şi iar…Păsărici!

Standard

                          Poate titlul vă duce cu gândul la alte chestii, dar e clar că aici e vorba de papagali, mai precis peruşii mei. Pe lângă faptul că sunt nişte păsări superbe, personalitatea lor e aceea care pe mine mă încântă defapt. Mă întorc în timp cu 12 ani. Îmi aduc aminte şi acum momentul acela (ziua de naştere) când părinţii ne-au dăruit (aici mă refer şi la fratele geamăn,mai exact) o pereche de peruşi,unul albastru şi unul verde. Vă da-ţi acum seama că a durat ceva timp până să le punem un nume:) Mă amuz şi acum când mă gândesc că pe mascul vroiam să îl botezăm Albăstrel şi pe femelă Verzica!? În cele din urmă ne-am hotărât: Tuchi şi Tiţa! (nu e chiar aşa de jenant):))Pe parcursul anilor,până în prezent , i-am tot înlocuit..nu că ar fi fost ei obraznici, ci pentru faptul că…au murit. Astfel că am ajuns să avem vreo 3 Tuchi şi vreo 5 Tiţe cu personalităţi total diferite.

                         Necunoscătorii tind să creadă că peruşii şi păsările în general, sunt mai puţin inteligente, însă nu e aşa.Acum e clar că nu toţi papagalii sunt la fel de inteligenţi , însă mulţi dintre ei pot face o mulţime de lucruri interesante şi amuzante în acelaşi timp( O fostă pereche de peruşi îşi deschideau singurei colivia).

                         Peruşii nu sunt animale cu care poţi interacţiona prea mult în sensul că nu poţi să íi scarpini pe burtică cum faci cu un câine de exemplu, sau să îi faci o baie , pentru că răcesc( da, chiar răcesc) dar , pentru o persoană cu o gură „slobodă”,cum s-ar spune,un papagal ar fi animalul potrivit de companie dar totodată şi un bun partener de discuţie:))

                         În ziua de azi pot spune că am ajuns să am doi nebuni , care zbiară în continuu(chiar şi noaptea),dar pentru asta ,tot mi-s dragi. Era să uit să menţionez şi faptul că pe o rază de 1 metru în jurul coliviei e dezastru..dar nu îi aşa mare bai!:))

              Aşa că dacă aveţi o viaţă monotonă ,suferiţi de insomnii sau casa voastră e lună şi bec, vă recomand cu căldură să vă achiziţionaţi/adoptaţi 1-2-3 peruşi şi vă asigur că lucrurile se vor schimba:)
             P.S am adăugat pe aici câteva poze cu actualii „prichindei” în diferite ipostaze şi un BONUS:tot nişte poze, dar aici vorbim de cele 2 găinuşe şi un cocoşel ale bunicilor mei: Dudi,Ana şi nu în ultimul rând:The boss-Coco 🙂 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Reclame

3 răspunsuri »

  1. Eu aveam într-o vreme vreo 10. Şi singurul loc în care îi puteam ţine în siguranţă era… pe şifonier, în dormitor. Astăzi am doar doi. Tot cocoţaţi pe şifonier. Când plec în concediu nu dorm bine, îmi lipseşte sporpvăiala lor. Ştiu când sunt supăraţi. Şi atunci pornesc să cercetez motivul. Când încetează ţipetele şi revin la tonul lor normal, ştiu că am rezolvat problema.
    Am constatat pe propria mea piele că pot presimţi cutremurul. Cu câteva secunde înainte de a începe balansul, i-a apucat o agitaţie absolut nefirească. Nu mai auzisem niciodată acel bâzâit neîntrerupt, dat de mişcarea continuă a aripilor.

    • Interesant:) Şi pe ai mei, intr-o vreme îi ţineam în dormitor, dar acum stau in bucătărie (e imposibil sa mănânci când ii vezi cum se agită să primească o bucată de pâine) :)) Iar de plecat în vacanţă..e DEZASTRU, adică au ajuns să îsi smulgă penele,sărăcuţii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s